Școala de Vară Comunitară, Ciocănești – DB

Școala de vară a comunitară (Scdv)
concept pentru mediul rural- mic urban*
Educație Transformațională Aplicată
Motto: Indrăznește și vei crește

Preambul:

Viziune: schimbarea comunităților rurale realizând bunăstare și bună stare prin educație.

Misiune: crearea unui model de școala de vară comunitară ca vector pentru dezvoltarea comunităților rurale prin educație.

Obiectivele modelului propus de ApEAL:

  • Oferirea copiilor din comunitățile rurale a unui model de educație nonformală, cu remanență maxim în plan personal și comunitar, precum și posibil tranformațională.
  • Obținerea din partea adulților comunității, părinți, dascăli, administrația publică locală a acceptării educației nonformale ca o completare nu numai firească, dar și necesară a educației formale din școli.
  • Implemetarea modelului de ”atelier multidisciplinar integrat„ pentru asocierea activităților din atelierele școlii,  atât cu bucuria învățării, cât și cu realitățile societății. Copiii vor percepe învățarea ca pe o activitate utilă și plăcută.
  • Implicarea tinerilor din comunitate care sunt susținuți să-și asume creearea de ateliere pentru copiii mai mici.
  • Relaționarea spațiului cultural rural cu cel citadin și chiar cu spațiul cultural european. Managerii și majoritatea formatorilor sunt din orașele mari și chiar din străinătate.
  • Crearea unui model de bună practică pe baza căruia să putem dezvolta proiectul “Adoptă-ți vatra satului”, prin care fii satului să inițieze activități pentru dezvoltarea prin educație a comunităților rurale de proveniență.
  • Creearea pepinierei de membri pentru Clubul ”Tineri de Succes” – CTS, un model de asociere a tinerilor în care activitatea se bazează pe conceptul ”dezvoltare personală prin implicare comunitară”.
  • Oferirea unei oportunități pentru studenții din București de a se implica voluntar în proiecte relevante atât pentru comunitățile rurale cât și pentru dezvoltarea lor personală.

Termenul de ”comunitar” se referă la o parte importantă a conceptului prezent. Pe de o parte dorește să facă remarcat că este un model care se dorește a fi produs de către membrii comunității, în special tineri și să nu aibă legătură administrativă directă cu vreo autoritate a statului (de exemplu minister), dar nici cu un anume partid politic. Cu autoritățile administrației centrale și locale e normal și util să existe o colaborare a entității organizatoare (ONG sau grup de initiativă locală), dar nu până acolo încât acestea să o poată influența în sensul impunerii de curiculă sau condiții de participare pentru copii și/sau traineri sau ceva de acest gen.

Educația transformațională se referă la acel tip de experiențe în procesul de educație prin care copilul să să se descopere pe sine, dar care să fie și suportul pentru decizii semnificative de viață, pentru schimbarea de comportamente. De la renunțarea la violență până la alegerea unei profesii. De ce ”aplicată”? Termenul se referă la faptul că în acest proiect al școlii de vară ceea ce se predă teoretic în anumite cursuri-ateliere aici se practică și se învață prin experiență directă. De la managementul de proiect până la managemetul de criză sau de echipă. De asemenea, atelierele pentru copii ale școlii se doresc a fi educație care să ducă la aplicabilitate în viața de zi cu zi, la schimbarea de comportament pe cât posibil. Acestea sunt deziderate cu termen multianual.

Acest model propus nu este unul tematic, ci metodologic. Contează scopul final (dezvoltarea indivizilor și a comunității prin educație) și modul de ajungere la acesta (metodologia). Deci SCDV nu are teme permanente de tipul ”educarea prin arta” sau mediul etc, ci mai degrabă niște metodologii (atelierul integrat, managementul seniorilor, managementul CTS) care să asigure maximum de impact asupra copiilor, tinerilor dar și asupra comunității.

Școala de vară  comunitară –  etape de dezvoltare pe care le avem în vedere:

Intracomunitară:

  • Acceptanța: e nevoie în mediul rural ca înainte de toate să fie acceptată ideea unei școli de vară cu educație nonformală livrată de elemente din afara comunității. Se face transferul de încredere și referitor la proiect în sine, la metodele de educație, dar și asupra elementelor umane din exterior care nu sunt cadre didactice consfințite formal de ministerul educației și care pot livra educație utilă și necesară copiilor din comunitate. Acest tranfer de încredere e nevoie să aibă loc pe patru paliere: părinți, dascălii comunității, administrația publică locală (primărie, consiliul local), dar și copiii.
    • Părinții e nevoie să perceapă că, copiii sunt nu numai într-un mediu securizat fizic dar și conceptual. Adică să stea liniștiți că ceea ce învață la școala de vară util nu vine la pachet cu lucruri negative din spațiul urban de unde provin tinerii studenți.
    • Dascălii e util să perceapă atât utilitatea unui astfel de demers dar mai ales, în prima fază, să nu se simtă în nici un fel amenințați de noua formă de educație nonformală care vine din partea societății civile și nu ca un proiect de la minister. Utilă în acest sens este atragerea copiilor dacălilor în cadrul scdv locale. Pe de altă parte o relație bună cu școlile comunității e necesară pentru a putea promova SCDV și a realiza înscrierile.
    • Administrația publică locală – APL.
      Aceasta deține facilități foarte necesare SCDV din care amintim căminul cultural, microbuzul de transport școlar cu care copii din diferite sate pot ajunge la SCDV, dar și biblioteca comunală care deține de obicei dotări foarte utile (calculatoare, imprimantă, videoproiector, săli de activități) și care la sate este singura instituție de cultură, în afara școlii, cu personal permanent. Într-adevăr bibliotecara este un ajutor foarte prețios în organizarea SCDV la nivel local și e bine să fie văzută ca membru al echipei de management local. Util este și faptul că participând la SCDV, Biblioteca comunală nu numai că bifează niște activități care ”se cer de la județ” , dar începe să intre în conștiința comunității ca loc unde se întâmplă și altceva dacât împrumutul de carte și mai nou joaca pe calculator a copiilor. În funcție de situația locală, la început APL( Administrația Publică Locală) poate da numai acces la facilități, dar ulterior să și contribuie financiar la susținerea proiectului astfel încât acesta să devină tradițional și cu resurse preponderent locale.
    • Copiii: aici este cel mai ușor, dar și aici are loc un proces de educare prin însăși participarea lor la ateliere. De la înscriere pâna la participare ei sunt nevoiți să-și gestioneze prezența fără a mai avea situația în care cineva are grijă să-i trmită sau să-i cheme la școală.
  • Utilitatea:
    • Părinții: aceștia văd utilitatea prin modificările de comportament ale copiilor dar și prin anumite cunoștințe cu care vin acasă.
    • Dascălii: asemenea părinților
    • Administrația publică locală – APL. Aici intervine un alt tip de ”utilitate”. De exemplu la deschiderea-închiderea SCDV vin reprezentanți mass media și cu această ocazie este util să li se sugereze să ia un mic interviu și câteva cadre de filmare primarului sau altui oficial local. Cu această ocazie, acesta remarcă interesul din exterior pentru ceva pozitiv care se întâmplă în comunitatea proprie și vede utilitatea pentru construirea unei imagini bune a comunitășii sau pur si simplu schimbarea unei imagini negative.
    • Copiii: unele ateliere au utilitate imediată,altele nu. Copii apreciază utilitatea mai ales prin recunoașterea celor din jur referitor la ceea ce ei au ajuns să știe să facă. Pe măsură ce cresc, propria apreciere asupra utilității crește în pondere.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s